Am ajuns în perioada în care preoţii nu-şi mai fac datoria din motiv că acesata le este meseria, dar pentru bani! Astăzi preoţii trăiesc mai ceva ca businessmeni, au apartamente prin capitală, diferite mărci de maşini(Domnul să mă ierte, că nu am dredtul să-i judec, defapt nu asta doresc să fac), dar nu duc cont de durerea, suferinţa omului. Stai cu mortul în casă şi nici nu se uită la tine, dacă nu-i dai în mînă 800 de lei, plus ce mai intră în tradiţiile şi obiceiurile moldoveanului, şi uneori nici cu atîta nu se multumesc, arătîndu-şi nemulţumirea prin diferite moduri.
Unele surse spun că preoţii au un salariu lunar, o cifră concretă, modestă, care ţi-ar permite să-ţi întreţii familia, iar toate donaţiile, toţi banii care ajung în mîna preotului, sînt bătute chitanţe şi intră în fondul bisericii. Apare aici întrebarea “de unde, dar toate bunurile ce le posedă preoţii noştri, dacă ei trăiesc doar dintr-un salariu modest? ”. Pe de alta parte, însă este şi varianta că preoţii nu ar primi nimic de la stat. Ca urmare ei trăiesc doar din banii cei oferă oamenii!Se vedeti aici paradoxul? În acest context numi ramine decît să cred că atunci cînd noi ne ducem să ne rugăm în acel lăcaş sfînt şi oferim acel ajutor bănesc, pentru “pomană”, apoi această “pomană”merge în buzunarul preotului…(sa ma ierte Domnul, că nu am voie să judec pe cineva), dar oare este posibil să crezi atunci cînd eşti păcălit?
Am ajuns să trăim în epoca în care nu mai face să avem încredere în preoţi, ce să mai vorbim de politică, care se considera a fi de o sută de ori mai murdară. Ştiu mulţi tineri care nu pleacă la biserică din cauza preotului, e drept că fiecare cum consideră de cuviinţă, nu vreau să-i judec. Cei mai mulţi spun că preferă să se roage acasă, în colţişorul său, unde nimeni nu-i discută şi nimeni nu-i cercetează.
Mie frică să spun, dar nu mai este acea credinţă, care au lăsat-o strămoşii noştri, totul ce se face este de nevoie, că aşa trebuie, de dragul lumii sau pentru bani. Şi nu in zadar se zvioneşte că în curînd va fi sfîrşitul… Fiecare în ce crede!
În fine, multe sînt de discutat, puţine de auzit, multe sînt de descoperit, puţine de mediatizat…, trebuie, însă să ne mai limităm şi să ducem cont că tot ce faci ţi se va întoarce, iar ceea ce se întoarce este adesea mult mai dureros.